Dulce ca mierea e glontul confuziei

Situatie confuza: paste calul lui Gheorghita, priponit de-o garofita. Cand se intoarce Gheorghita din escapada lui amoroasa, ia calul de unde nu-i! (A se vedea si varianta vine valul si-mi ia calul…) Pai pe cine sa condamni? Pe Gheorghita, ca n-a gasit alt pripon decat fragila garofita? Sa condamni calul ca s-a lasat calarit de un asemenea fraier?
In aceasta nedumerire fara iesire ne lasa si referendumul. Ba as zice ca taberele, in loc sa se linisteasca, se vor radicaliza si mai mult, ca si sustinatorii lor, de altfel.
Tot incerc sa subliniez ca vinovatia, turpitudinea, mercantilismul aplicat, apartin deopotriva ambelor tabere insa se pare ca ele vor fi alimentate permanent de partizanatul gonflat al sustinatorilor. In acest timp Voiculescu va coace noi scenarii malefice, Hrebeciuc va trage trainice sfori, Videanu isi va pava curtea cu marmura de Carrara fiindca cea de Ruschita e pe gratis si nu da bine la imagine, Stoica isi va umple buzunarele din procese platite de stat si tot asa, pana se epuizeaza rezerva nationala de cerneala.
Culmea idealismului e sa crezi ca, amintindu-si de un cuvant desuet, onoare, politicienii o sa-si traga un glont simbolic in cap. Abia dupa ce s-ar risipi fumul impuscaturilor am intrezari orizontul azuriu al sperantei. Partea proasta e ca toti ar gasi traiectoria ideala, cea cu leziuni superficiale, ca intr-un caz recent petrecut…