Dulce ca mierea e glontul confuziei

Situatie confuza: paste calul lui Gheorghita, priponit de-o garofita. Cand se intoarce Gheorghita din escapada lui amoroasa, ia calul de unde nu-i! (A se vedea si varianta vine valul si-mi ia calul…) Pai pe cine sa condamni? Pe Gheorghita, ca n-a gasit alt pripon decat fragila garofita? Sa condamni calul ca s-a lasat calarit de un asemenea fraier?
In aceasta nedumerire fara iesire ne lasa si referendumul. Ba as zice ca taberele, in loc sa se linisteasca, se vor radicaliza si mai mult, ca si sustinatorii lor, de altfel.
Tot incerc sa subliniez ca vinovatia, turpitudinea, mercantilismul aplicat, apartin deopotriva ambelor tabere insa se pare ca ele vor fi alimentate permanent de partizanatul gonflat al sustinatorilor. In acest timp Voiculescu va coace noi scenarii malefice, Hrebeciuc va trage trainice sfori, Videanu isi va pava curtea cu marmura de Carrara fiindca cea de Ruschita e pe gratis si nu da bine la imagine, Stoica isi va umple buzunarele din procese platite de stat si tot asa, pana se epuizeaza rezerva nationala de cerneala.
Culmea idealismului e sa crezi ca, amintindu-si de un cuvant desuet, onoare, politicienii o sa-si traga un glont simbolic in cap. Abia dupa ce s-ar risipi fumul impuscaturilor am intrezari orizontul azuriu al sperantei. Partea proasta e ca toti ar gasi traiectoria ideala, cea cu leziuni superficiale, ca intr-un caz recent petrecut…

 

Un fel de scrisoare

Prietene, nu te-am sunat in ultima vreme ca nu cumva sa ma intrebi, votezi sau boicotezi? In ce hal ne-au fracturat astia constiintele daca eu, care nu ma indoiesc nici o clipa de sinceritatea si bunul tau simt ma tem totusi ca esti tributar unei ideologii la care nu rezonez? Ma tem ca in discutii voi cadea pe panta patetismelor ieftine si te voi intreba daca n-ar fi fost mai bine ca din milionul ala de euro cheltuiti cu vila Dante, un milion de romani sa-si cumpere cate 3 paini sau daca vrei, trei milioane de romani sa-si cumpere cate o paine. Visele noastre de a fi mai mult decat un nume in buletinul de evidenta a populatiei au intrat de-a valma in malaxorul politicii lor scarboase, care ne egalizeaza intr-o pasta amorfa de votanti. Cand zici votanti, parca zici mutanti, un fel de zombi calauziti inspre urne ca sa ce? Sa le legitimam viitorul rapt, sa poata sifona tot ce e de sifonat, fiindca Romania nu-i a lor ci a urmasilor-urmasilor lor, in veacul vecilor. De-aia zic, mai bine nu te sun, ca sa nu aduc vorba de carturari pe care ii admiram fara rezerve pentru frazarea sclipitoare si congruenta sensurilor dar care, din cauza unor banale dar pernicioase sinecuri, au devenit din boieri ai mintii, slugi ai boierilor zilei. Asa ca ramane sa te sun cand n-o sa-mi mai fie teama ca un cuvant intr-o dunga poate fi interpretat politic, adica, asa, peste vreo cinspe, douazeci de ani…

 

Votati, votati, chiar atunci cand sunteti suparati!

Daca nu se valideaza invalidarea, macar sa se invalideze validarea, asta dupa ce obiectivam subiectivizarea pe 29 iunie. Cu alte cuvinte, mergeti la vot, trantiti stampila pe oricare dintre rubrici, tot veti lovi pe cineva care merita sa fie lovit. Vanatorul, cand trage intr-un stol de rate, nu se gandeste care anume trebuie lovita, important e ca macar una sa fie atinsa si sa cada. Tot asa, prin ricoseu, macar un Hrebenciuc, un Videanu, vor simti efectele votului.
Sigur, se va zice, in vremurile astea de criza, aveam nevoie de stabilitate, i-auzi braul, ca si cand stabilitatea ne-ar fi adus altceva decat ultimul loc in Europa la toate capitolele, se asorteaza stabilitatea cu conditia noastra materiala ca lingura de dulceata cu portia de mititei. Pai daca tot vorbim de criza, sa o privim mai aplicat, prin limbajul cifrelor: conacul lui Videanu inseamna salariul a 16.600 de romani care, platind impozit, ar sustine 6142 de pensionari. Inmultiti cifrele cu numarul de nesimtiti (in esenta, hoti) care ne-au jefuit la propriu si veti vedea ca nu e o criza ci o banala polarizare catre cei cu magnet in portofel, din opozitie sau de la putere, otova. Pai atunci, mergeti la vot, fiecare stampila e o palma peste cefele alea groase care cica ne definesc viitorul…

 

Zebra e alba cu dungi negre, sau neagra cu dungi albe?

In timp ce Europa ne tot ajuta sa trecem strada desi nu e clara intentia noastra de a circula pe trotuarul celalalt, pe la noi, prin straniul spatiu carpato- danubiano-pontic, locuitorii se radicalizeaza aidoma unor galerii de ultrasi. Nu exista nuante, esti cu sau impotriva lui Basescu. Persoane inteligente, cumpatate, de un remarcabil bun simt devin fiare in apararea sau acuzarea lui Basescu. Revarsarea de ura si deopotriva adulatia ar pune in miscare turbine de hidrocentrale, incat am putea da energie electrica la export.
Desi votul din 29 iulie ar trebui sa transeze disputa si sa limpezeasca apele, situatia nu va fi deloc clara, partea pierzatoare, oricare ar fi ea, avand suficiente argumente (admise de o legislatie labartata) pentru a contesta din rarunchi rezultatul votului. Asadar un nou inceput pentru ura si dezbinare.
„Dati-mi un punct de sprijin si voi muta Pamantul din loc” spunea Arhimede, prefigurand prin fizica ceea ce omenirea a tot clamat in istoria ei: nevoia de modele, de puncte de sprijin care sa puna in miscare imense energii latente. Care a fost directia, vectorul acestor forte, e o alta discutie.
Ironica, istoria noastra recenta si-a consumat propria substanta anihiland orice punct de sprijin, iar sistemul de valori a fost rasturnat exuberant cu susul in jos.
Si eu si dumneata vom merge sa votam. E dreptul nostru. Inainte de a ne infoia ca niste curcani aparand sau acuzand subiectul votului, ar trebui totusi sa facem un pact de neagresiune cu propria constiinta. Adica sa recunoastem ca am gresit dispretuindu-l pe Ion Ratiu, am gresit bagatelizand profunda drama traita de Corneliu Coposu si peste toate, sa admitem ca un Rege nu minte si nu fura asa cum au facut toti, dar absolut toti politicienii care ne-au condus pe drumul glorios spre deplina umilinta.

 

Enigmatici si cuminti, dragi parinti va sparg la dinti

Fruntasii tarii nu evolueaza sub aspect moral, fiindca de ce. Oglinda moralitatii si a actiunilor ce decurg din ea este constiinta. Or constiinta nu esti tu ci imaginea ta, cea din oglinda. Primul exemplu ar fi cel personal: de la o vreme imi amortesc papilele cu cate un pahar de basamac. Constientizez ca bautura e daunatoare dar imi linistesc constiinta spunandu-mi ca atunci cand n-o sa mai am bautura, n-o sa mai beau. Tot asa, hotul are constiinta apretata fiindca el de fapt a furat de la cei care au. Doctorul (dottore!!!)primeste plicul cu constiinta impacata fiindca el n-a cerut ci i s-a dat. Avocatul iasa din proces cu constiinta imaculata ca l-a facut scapat pe infractorul dovedit, era vorba de vicii de procedura, ce daca infractorul e liber si o va lua de la capat?
Politicianul te minte pe fata fara jena fiindca a facut-o pentru binele ce urmeaza sa ti-l bage pe gat. Si el fura, insa constiinta e betonata, altii au furat mai mult. Si el primeste purcoaie de bani manjiti, insa constiinta ii sopteste suav: daca nu acum cand esti la putere, atunci cand? Si el apara infractori dovediti, insa cu constiinta ca o face in numele coeziunii de partid.
Interesant este ca elitele din orientul indepartat au strabatut istoria fara a miza pe constiinta, factorul cu adevarat restrictiv fiind rusinea. Te-ai facut de rusine, harakiri si gata. Mi-as fi dorit o astfel de directie si la nivelul elitelor noastre, noi sa le spunem rusine sa va fie si ei sa procedeze in consecinta.

 

Orwell

In fiecare zi indur voios umilinta de a fi furat si mintit pe fata in ferma orwelliana in care porcii au ajuns la putere dar in mod paradoxal oamenii n-au fost alungati, au ramas sa munceasca alaturi de celelalte dobitoace pentru mai-binele tagmei porcesti.
Paradoxul e cu atat mai orbitor cu cat, minti sclipitoare, cu orizonturi culturale vaste, cu un discurs cu amplitudine de catedrala, iau apararea si gasesc scuze uneia sau alteia din taberele porcine pe motiv ba ca n-au bagat ratul pana la urechi in laturi, ba ca s-au tavalit doar pe o parte in noroi.
Cu o expertiza lucida, exhaustiva asupra trecutului socialist atroce, aceleasi minti (o spun cu admiratie: sclipitoare) nu sunt dispuse sa analizeze si sa critice nedreptatea porcin- capitalista a prezentului.
Zice o vorba ca daca te bagi in tarite, te mananca porcii. Tot asa, daca te vari in ideologia porceasca, porcii te asimileaza cu unul de-al lor.
Poate de aceea, in constiinta colectiva imaginea asupra intelectualului a ramas una atemporala si desueta: fata prelunga, stomac gol, pana de scris si lumanare.